Scrisori

CUPRINS

Coperta 

Valeriu Gafencu sau Ce aproape de noi este fericirea!

Calea spre fericire - Scrisori trimise din inchisoare celor dragi

Studentul Valeriu Gafencu - sfantul inchisorilor - Fratia Sfantul Herman de Alaska

Un post scriptum

Studentul Valeriu Gafencu -

Sfântul închisorilor

Frăţia Sfântul Herman de Alaska

 

În 1966, inumanele condiţii de detenţie din România comunistă au fost aduse la cunoştinţa lumii occidentale. La Washington, în faţa Subcomitetului de Securitate Internă (subcomitet al Senatului), pastorul Richard Wurmbrand a dat mărturie despre diabolicele experimente care se desfăşurau acolo. Dovada pentru propriul său caz erau cele 18 cicatrice rămase de la torturile la care fusese supus şi pe care le-a arătat în faţa subcomitetului dezvelindu-şi pieptul. Istoria sa a captat atenţia mijloacelor de informare din toată lumea şi a fost dată publicităţii în S.U.A., Europa, Asia. Curând, Wurmbrand a scris o carte, "Torturat pentru Hristos", din care s-au vândut în jur de trei milioane de exemplare.

 

Image

 

Valeriu Gafencu şi mama sa, Elena,
când era închis la Galda (1946)

 

Image

 

Valeriu Gafencu (dreapta), mama sa şi prietenul său Ion Ianolide.
În spate se vede biserica din Galda (1946)

 

Pe 17 februarie 2001, pastorul Wurmbrand a decedat în California, în vârstă de 92 de ani. Deşi era foarte slăbit de boală, ochii îi străluceau „ca o mare de lumină deschizându-se spre eternitate", după cum îşi aminteşte cineva care 1-a văzut în acea perioadă. ["Pastor Wurmbrand: Finishing the Race, Again”, vol 23 nr. 2, 2001, pg. 27].

 

Însemnătatea activităţii sale, de dezvăluire a celor ce se petrec dincolo de Cortina de Fier, este de nepreţuit, într-o vreme în care delegaţii la Moscova sau Bucureşti prezentau o atmosferă de pace şi prosperitate, el a fost unul din primii care au arătat întunecatele secrete ale închisorilor comuniste. El a vorbit despre torturile şi eroismul deţinuţilor creştini; a povestit despre vieţile multor mărturisitori creştini:

 

„Am văzut în închisorile comuniste credincioşi creştini cu lanţuri la picioare în greutate de 50 de livre" (aprox. 25 kg - 50*0.454 kg), scrie el în „Tortured for Christ" (Glendale, California: Diane Books, 1967, pg. 57), „...torturaţi cu vătraie înroşite în foc, oameni cărora li s-a vărsat pe gât, cu forţa, o lingură plină cu sare, şi ţinuţi apoi fără apă, murind de foame, suferind de ger, dar rugându-se cu fervoare pentru comunişti. Din punct de vedere strict omenesc este ceva inexplicabil! Aceasta este însă iubirea lui Hristos revărsată în inimile noastre".

 

Există însă un aspect din experienţa vieţii de închisoare a pastorului Wurmbrand care a fost trecut cu vederea. Acesta este prietenia lui cu Valeriu Gafencu, pe care cei care l-au cunoscut îl numesc „sfântul închisorilor". Valeriu Gafencu a fost conducătorul spiritual al unui grup de români ortodocşi care „au luptat lupta cea bună" în nenorocitele condiţii ale vieţii de închisoare, condiţii în care majoritatea deţinuţilor nu au reuşit să reziste, prăbuşindu-se sub povara subumanului în care fuseseră azvârliţi. Valeriu şi confraţii săi nu numai că au rezistat, dar au ajuns la o viaţă de sfinţenie ce ar putea fi asemănată cu a tuturor marilor mărturisitori ai lui Hristos.

 

În 1951, atât Valeriu, cât şi pastorul Wurmbrand se aflau în infirmeria penitenciarului Târgu Ocna, bolnavi de tuberculoză, aproape de moarte. Deşi pentru deţinuţi medicamentele erau aproape imposibil de obţinut, cineva din grupul lui Valeriu a reuşit să obţină câte ceva într-un pachet din partea familiei. Cu sănătatea îmbunătăţită, acesta le-a dat lui Valeriu care era pe moarte, iar Valeriu le-a oferit în secret pastorului Wurmbrand. Rezultatul a fost că Richard Wurmbrand a supravieţuit, iar Valeriu Gafencu a murit, (n.red.: Valeriu a fost învrednicit de Dumnezeu să-şi cunoască ziua morţii. Pe 2 febr.1952 el şi-a rugat prietenii să-i procure o cămaşă albă şi o lumânare pentru ziua de 18 februarie. Pe 17 februarie i-a spus lui Ioan Ianolide: "Mâine voi muri. Vreau să-mi iau rămas bun de la cei mai apropiaţi prieteni". Călăul Petre Orban a plecat din închisoare întreaga zi, pentru a-i lăsa să-şi ia rămas bun de la Valeriu). Înainte ca Valeriu să moară, pastorul Wurmbrand i-a spus: „Aş vrea să intru în împărăţia cerurilor pe aceeaşi poartă ca tine!". Valeriu nu avea decât 30 de ani atunci când a plecat din lumea aceasta. „Fapt interesant, Richard Wurmbrand a decedat exact în ajunul împlinirii a 49 de ani de la adormirea lui Valeriu, fiind astfel legat prin moarte de omul care îi salvase odinioară viaţa (Valeriu Gafencu a murit pe 18 februarie 1952).

 

Memoriile publicate de cei care au suferit împreună cu Valeriu în închisoare ne dezvăluie în el un suflet ajuns alb imaculat ca zăpada, prin suferinţă conştient asumată pentru Hristos, în mijlocul inumanelor torturi şi a degradării morale din închisorile comuniste. în el se contopiseră puritatea de copil cu tăria omului matur - un aliaj rar în zilele noastre în care „omul dedublat" a devenit standardul vieţii. Viaţa lui de simplitate şi curăţie a minţii ne îndeamnă pe noi, cei asaltaţi de degradarea vieţii contemporane, să „ne facem ca nişte copii" şi astfel să intrăm în Împărăţia Cerurilor.



Ultima actualizare ( joi, 21 decembrie 2006 )
 
.
Main Menu
Introducere
Biografie
Fotografii
Poezii
Scrisori
Indreptar spovedanie
Stiri
Download
Resurse Web
Carte de oaspeti
Contact
Statistici
User Menu
Arhiva
Audio
Video